Moarte cerebrala. Cercetat de mii de specialisti de-a lungul anilor, fenomenul mortii clinice continuã sã uimeascã prin relatãrile celor care au trecut prin acest experiment. Firesc, dacã ne gîndim ...
Cercetat de mii de specialisti de-a lungul anilor, fenomenul mortii clinice continuã sã uimeascã prin relatãrile celor care au trecut prin acest experiment. Firesc, dacã ne gîndim cã pentru toti oamenii viata este prea scurtã, iar curiozitatea ne împinge sã încercãm aflãm ce se întîmplã dupã ce predãm stafeta acestei vieti. Amintirile celor care au trecut prin moartea clinicã continuã sã îi pasioneze pe parapsihologi, dar si pe cei care vor sã-si explice ce se întîmplã dupã moarte.
Unii dintre semenii nostri au trãit experiente incredibile, trecînd apa Styx-ului pentru cîteva minute sau clipe. Relatãrile lor sînt uluitoare si pun mintea oamenilor la încercare. Ce va fi cînd noi nu vom mai fi?
La limita dintre viatã si moarte
Hamlet i-a spus:”tara nestiutã, de unde nimeni nu s-a întors vreodatã”, dar în zilele noastre mii de oameni din întreaga lume îl contrazic pe eroul lui Shakespeare, sustinînd cã au trecut dincolo de moarte, de unde s-au întors cu povesti fascinante. De secole, în întreaga lume s-au auzit povestirile celor ce “s-au întors din morti”. Fascinant la ele a fost dintotdeauna faptul cã detaliile ce le leagã sînt aceleasi, indiferent de cultura, rasa sau religia celor ce au trecut prin aceastã încercare. Parcurgerea unui tunel sau a unui spatiu întunecat este una dintre cele mai comune experiente, alãturi de întîlnirea cu o luminã albã sau aurie, interpretatã drept simbolul Divinitãtii. Parapsihologii au cãzut de acord în secolul trecut sã numeascã aceste fenomene “experiente aproape de moarte” (“Near Death Experiences”, pe scurt: NDE). Potrivit rezultatelor unui sondaj efectuat de Gallup în 1982, numai în SUA la acea datã existau circa opt milioane de oameni care sustineau cã au trecut prin NDE. Specialistii apreciazã cã numãrul acestora a urcat între timp la 13 milioane, dar experientele de acest tip nu sînt comune doar zilelor noastre.
Tunelul, lumina si îngerii
În majoritatea cazurilor, NDE survine cînd cineva suferã un atac de cord sau cînd zace în inconstientã pe masa de operatii. Cînd îsi revin, multi dintre acestia nu-si mai amintesc nimic, dar cel putin o treime, potrivit statisticilor întocmite de cercetãtorii fenomenului, povestesc în detaliu ce li s-a întîmplat în clipele de inconstientã, identificînd experienta prin care au trecut cu cea a mortii. Fiecare poveste e diferitã, dar aceleasi detalii stranii se întîlnesc în aproape toate. Cãlãtoria printr-un tunel, la capãtul cãruia se zãrea o luminã foarte puternicã, întîlnirea cu îngeri sau cu persoane apropiate care muriserã cu ceva timp înainte, trecerea în revistã a întregii vieti, ca si vederea propriului corp de “undeva de sus”, sînt doar cîteva din elementele comune ale majoritãtii povestirilor celor ce au trecut prin NDE.
Dovezi stiintifice ale existentei “vietii de apoi”
Ani de-a rîndul, relatãrile celor ce trecuserã prin NDE au fost catalogate de cãtre oamenii de stiintã sceptici drept halucinatii rezultate din procesul de “oprire” a creierului, specific mortii. Aceasta pînã acum doi ani, cînd un grup de cercetãtori de la Universitatea din Southampton au declarat cã sînt în posesia primelor dovezi stiintifice ale vietii de dupã moarte.
Echipa de cercetãtori a petrecut un an studiind pacientii resuscitati în urma unui atac de cord, la spitalul din oras. Fiecare dintre acestia se aflaserã, pentru diferite perioade de timp, morti, adicã fãrã puls, fãrã respiratie si cu pupilele fixe si dilatate. Desi fusese demonstrat cã si functiile creierului înceteazã cînd se instaleazã aceste simptome, sapte dintre cei 63 de pacienti examinati de cercetãtorii de la Universitatea din Southampton au sustinut cã au avut viziuni si au trãit emotii în timp ce erau “morti”. Pacientii respectivi au declarat cã în momentele de inconstientã au fost cuprinsi de sentimente de bucurie si împãcare, cã timpul pãrea sã treacã foarte repede si cã simturile le erau mai ascutite, cã nu mai simteau greutatea corpului, cã au întîlnit fiinte mistice sau rude decedate si cã au atins ceea ce numeau “punctul de la care nu mai existã cale de întoarcere”.
Mintea, independentã de creier?
Specialistii de la Unversitatea din Southampton n-au putut oferi vreo explicatie rationalã sau stiintificã pentru rezultatele lor, dar au reusit sã infirme teoriile savantilor sceptici, care puneau pe seama lipsei de oxigen viziunile celor ce trecuserã prin NDE. Nici unul dintre pacientii examinati de specialistii Universitãtii din Southampton nu fusese privat de oxigen în timpul stãrii de inconstientã.
Doctorul Sam Parnia, conducãtorul echipei de cercetãtori, se aratã convins cã mintea poate fi independentã de creier, cã acesta este doar suportul sãu material. “Creierul este necesar pentru ca mintea sã se poatã manifesta, oarecum în acelasi mod în care televizorul ia ceea ce este esential din undele transmise prin atmosferã, transformîndu-le în imagini si sunet”, a declarat doctorul Parnia. Intrigati de descoperirile fãcute în urma studiului, oamenii de stiintã de la Universitatea din Southampton au pus bazele unei organizatii, denumitã Horizon Research Foundation, care are ca scop cercetarea fenomenului NDE. Studiile în acest domeniu tind sã devinã din ce în ce mai frecvente, în primul rînd datoritã evolutiei tehnologiei ce permite salvarea a tot mai multi pacienti.
Reportaje despre rai si iad
Printre detaliile comune ale relatãrilor celor care au trecut prin NDE se aflã si revederea întregului fir al vietii. Cei “întorsi din moarte” povestesc cum au retrãit evenimente majore sau comune ale vietii pe care au dus-o, însotite de un soi de judecatã pe seama modului în care au trãit.
De obicei, fenomenele NDE sînt caracterizate de cei care trec prin ele drept plãcute si intense din punct de vedere emotional. Nu toate relatãrile se referã însã doar la lumini frumoase, bucurie de nedescris si usurare. O parte dintre cei care au povestit ce îsi aduc aminte dupã trecerea prin NDE relateazã experiente terifiante, cum ar fi cãderea neîntreruptã în neant sau chinurile la care au fost supusi de demoni si monstri. aceste povestiri au fost interpretate de multi ca fiind dovezi ale existentei raiului si iadului. Criteriile dupã care unii sînt trimisi într-o parte si altii în cealaltã au rãmas însã foarte greu de explicat, pentru cã cei ce au avut viziuni terifiante în timpul NDE nu-si pot explica ce au fãcut ca sã le merite.
Medicii separã “trecerea” de moartea cerebralã
“Cam toti vãd un tunel si luminã”. Doamna doctor Oana Marinescu de la sectia de neurochirurgie ATI ne-a explicat cã “în prezent, pe plan mondial, moartea cerebralã înseamnã o moarte ireversibilã. În aceste cazuri de revenire la viatã este vorba de comã profundã sau stare vegetativã, din care reusesc unii sã scape. Cam toti au aceleasi imagini. Un tu-nel care duce la o luminã orbitoare, dar majoritatea nu-si aduc aminte”.
“Nu existã scãpare din moartea cerebralã”. “Nu se poate vorbi efectiv despre revenire la viatã cînd este vorba de moarte cerebralã”, ne-a declarat dr.Ioana Grintescu, medic primar si sefa sectiei de Anestezie si Terapie Intensivã (ATI) a Spitalului de Urgentã din Bucuresti, spital care detine cea mai mare sectie ATI din tarã. “Putem vorbi despre anunite grade de comã, de stare vegetativã, dar în nici un caz de revenire dintr-o moarte cerebralã. În momentul în care creierul nu mai functioneazã, în maximum 5 minute încep sã moarã celulele nervoase, iar omul nu mai poate fi salvat niciodatã. Lucrez de 22 de ani în acestã profesie, dar niciodatã nu am vãzut un om sã-si revinã din moarte cerebralã. Restul sînt legende”, ne-a declarat dr.Grintescu.
“Multi nu-si mai amintesc ce s-a întîmplat cu ei”. Doctorul Liviu Tiganiuc, tot specialist în ATI a întîlnit astfel de cazuri. “Chiar luna trecutã am avut un caz, o femeie din Rîmnicu Vîlcea, în vîrstã de 40 de ani. Nu mai avea activitate cardiacã. A cãzut jos la servici. A fost resuscitatã si si-a revenit. Dacã nu se face resuscitarea în 3-5 minute, nu mai poti face nimic (...) Vreau sã vã spun cã din experienta mea de 8 ani în terapie intensivã, multi nu-si mai amintesc ce s-a întîmplat cu ei. Doar ce s-a întîmplat cu cîteva ore înainte de accident, în rest o mare patã albã”.(...) Toti de aici sîntem foarte credinciosi, pentru cã la mijloc este vorba despre Dumnezeu. Aici vin pacienti care nu mai au nici o sansã, iar destinul îsi spune cuvîntul. La terapie intensivã este ultima statie, ori mergi sus, adicã în spital, ori jos, la morgã.
“Tãrîmul celãlalt” a fost vizitat dus-întors si de romani
Un pensionar si-a lãsat ciroza “dincolo”
Un pensionar bucurestean a fost în ultimii ani subiectul unui sir de întîmplãri de-a dreptul incredibile pentru medicii care l-au tratat. Bolnav de cirozã hepaticã, Stefan Achim a fost internat în 1998 la Spitalul Fundeni, de unde însã medicii l-au externat la scurt timp, dîndu-i maximum sase luni de trãit. Anul acesta însã, bãrbatul si-a sãrbãtorit cea de a 72-a aniversare, sãnãtos tun. Mai mult, Achim sustine cã a trãit si experienta NDE, fiind convins cã doar în urma celor ce i s-au întîmplat cît timp creierul sãu încetase sã mai functioneze mai este acum în viatã.
“Abia mã externasem din spital si zãceam în pat, acasã”, îsi începe Achim povestirea. Pensionarul bucurestean spune cã era singur în camerã, cînd, dintr-odatã, lîngã el a apãrut o umbrã neagrã. “A apãrut apoi o luminã albã, frumoasã, cu un contur de fiintã umanã, care a alungat umbra si m-a luat de mînã. Am ajuns într-un tunel îngust, dar luminos. Pluteam prin el, iar senzatia care mã încerca este de nedescris. Mã simteam atît de bine, atît de fericit, atît de împlinit, cum nu mã mai simtisem vreodatã. Am ajuns apoi la o poartã, în fata cãreia lumina ce mã însotea mi-a spus: “Nu! E prea devreme. Întoarce-te înapoi!””povesteste Achim. Pensionarul spune cã s-a trezit imediat dupã ce i s-a spus sã se întoarcã. “Lîngã pat era sotia mea. Stãtea în genunchi si se ruga cu o lumînare aprinsã în mînã. Crezuse cã am murit”, spune pensionarul. Stefan Achim spune cã s-a ridicat din pat imediat dupã ce si-a revenit si de atunci a început sã se simtã mai bine. A început un tratament naturist cu ceaiuri si a tinut un regim alimentar sever, iar dupã aproape doi ani toate simptomele cirozei i-au dispãrut. “Acum nu mã mai tem de moarte”, încheie Achim.
“Mort” de bunãvoie în “Piramida lui Keops”
Informatician de meserie, brasoveanul Petre Bellu lucreazã în domeniul serviciilor funerare din 1990. Acum, el este proprietarul a trei magazine de pompe funebre din Brasov si al unui dric. Petre Bellu mãrturiseste cã a fost tot timpul convins cã, dupã moarte, doar corpul fizic trece în nefiintã. El s-a supus de bunãvoie unei experiente provocate, pentru a-si demonstra teoria. În anul 1981, în urma unui experiment intitulat ”Piramida lui Keops”, el a atins starea de moarte aparentã. El nu vrea sã dezvãluie în ce constã si cum se face acest experiment, deoarece îl considerã periculos.
În cele 5-10 minute ale experimentului, Petre Bellu a cãzut într-o stare asemãnãtoare cu somnul hipnotic si i s-a împãienjenit privirea. Cînd a intrat în NDE, antreprenorul de pompe funebre brasovean spune cã a vãzut cum alerga cu vitezã foarte mare printr-un tunel întunecat, la capãtul cãruia strãlucea o luminitã. În acelasi timp, povesteste Bellu, starea lui era una foarte placutã. Observînd cã nu îsi mai revine si cã temperatura corpului a scãzut foarte mult, tatãl lui, care îl supraveghea, a oprit experimentul si l-a reanimat. Petre Bellu isi aminteste cã trezirea a fost dureroasã, asemãnãtoare cu desteptarea, fãrã voie dintr-un vis frumos.
O dovadã cã sufletul e nemuritor
La iesirea din Spitalul de Urgentã ne-am întîlnit cu preotul Mihai Crãciunescu, care slujeste la Capela Sf. Gheorghe. Amabil, acesta ne-a oferit explicatia crestineascã. “Iesirea din moarte clinicã este o dovadã în plus cã sufletul este nemuritor. Trupul este din pãmînt si numai Dumnezeu hotãrãste cînd vrea sã ia viata unui om. Conform traditiei, sufletul se desparte dupã 3 zile de trup. Dupã mult timp a ajuns si stiinta la aceeasi pãrere”
n Cartea Tibetanã a Mortii. Un strãvechi manuscris care descrie la ce anume se poate astepta cineva dupã ce moare, Cartea Tibetanã a Mortii a fost scrisã de preoti Lama, care au pretins, în urma exercitiilor avansate de yoga, cã îsi amintesc ultima lor reîncarnare. Cartea spune cã în momentul mortii omul vede o luminã clarã, pe care o identificã cu simbolul Divinitãtii si vorbeste si de întîlnirea cu fiinte mistice, acestea fiind doar cîteva dintre asemãnãrile între descrierile din Cartea Tibetanã a Mortii si relatãrile celor ce au trecut prin NDE.
Cercetat de mii de specialisti de-a lungul anilor, fenomenul mortii clinice continuã sã uimeascã prin relatãrile celor care au trecut prin acest experiment. Firesc, dacã ne gîndim cã pentru toti oamenii viata este prea scurtã, iar curiozitatea ne împinge sã încercãm aflãm ce se întîmplã dupã ce predãm stafeta acestei vieti. Amintirile celor care au trecut prin moartea clinicã continuã sã îi pasioneze pe parapsihologi, dar si pe cei care vor sã-si explice ce se întîmplã dupã moarte.
Unii dintre semenii nostri au trãit experiente incredibile, trecînd apa Styx-ului pentru cîteva minute sau clipe. Relatãrile lor sînt uluitoare si pun mintea oamenilor la încercare. Ce va fi cînd noi nu vom mai fi?
La limita dintre viatã si moarte
Hamlet i-a spus:”tara nestiutã, de unde nimeni nu s-a întors vreodatã”, dar în zilele noastre mii de oameni din întreaga lume îl contrazic pe eroul lui Shakespeare, sustinînd cã au trecut dincolo de moarte, de unde s-au întors cu povesti fascinante. De secole, în întreaga lume s-au auzit povestirile celor ce “s-au întors din morti”. Fascinant la ele a fost dintotdeauna faptul cã detaliile ce le leagã sînt aceleasi, indiferent de cultura, rasa sau religia celor ce au trecut prin aceastã încercare. Parcurgerea unui tunel sau a unui spatiu întunecat este una dintre cele mai comune experiente, alãturi de întîlnirea cu o luminã albã sau aurie, interpretatã drept simbolul Divinitãtii. Parapsihologii au cãzut de acord în secolul trecut sã numeascã aceste fenomene “experiente aproape de moarte” (“Near Death Experiences”, pe scurt: NDE). Potrivit rezultatelor unui sondaj efectuat de Gallup în 1982, numai în SUA la acea datã existau circa opt milioane de oameni care sustineau cã au trecut prin NDE. Specialistii apreciazã cã numãrul acestora a urcat între timp la 13 milioane, dar experientele de acest tip nu sînt comune doar zilelor noastre.
Tunelul, lumina si îngerii
În majoritatea cazurilor, NDE survine cînd cineva suferã un atac de cord sau cînd zace în inconstientã pe masa de operatii. Cînd îsi revin, multi dintre acestia nu-si mai amintesc nimic, dar cel putin o treime, potrivit statisticilor întocmite de cercetãtorii fenomenului, povestesc în detaliu ce li s-a întîmplat în clipele de inconstientã, identificînd experienta prin care au trecut cu cea a mortii. Fiecare poveste e diferitã, dar aceleasi detalii stranii se întîlnesc în aproape toate. Cãlãtoria printr-un tunel, la capãtul cãruia se zãrea o luminã foarte puternicã, întîlnirea cu îngeri sau cu persoane apropiate care muriserã cu ceva timp înainte, trecerea în revistã a întregii vieti, ca si vederea propriului corp de “undeva de sus”, sînt doar cîteva din elementele comune ale majoritãtii povestirilor celor ce au trecut prin NDE.
Dovezi stiintifice ale existentei “vietii de apoi”
Ani de-a rîndul, relatãrile celor ce trecuserã prin NDE au fost catalogate de cãtre oamenii de stiintã sceptici drept halucinatii rezultate din procesul de “oprire” a creierului, specific mortii. Aceasta pînã acum doi ani, cînd un grup de cercetãtori de la Universitatea din Southampton au declarat cã sînt în posesia primelor dovezi stiintifice ale vietii de dupã moarte.
Echipa de cercetãtori a petrecut un an studiind pacientii resuscitati în urma unui atac de cord, la spitalul din oras. Fiecare dintre acestia se aflaserã, pentru diferite perioade de timp, morti, adicã fãrã puls, fãrã respiratie si cu pupilele fixe si dilatate. Desi fusese demonstrat cã si functiile creierului înceteazã cînd se instaleazã aceste simptome, sapte dintre cei 63 de pacienti examinati de cercetãtorii de la Universitatea din Southampton au sustinut cã au avut viziuni si au trãit emotii în timp ce erau “morti”. Pacientii respectivi au declarat cã în momentele de inconstientã au fost cuprinsi de sentimente de bucurie si împãcare, cã timpul pãrea sã treacã foarte repede si cã simturile le erau mai ascutite, cã nu mai simteau greutatea corpului, cã au întîlnit fiinte mistice sau rude decedate si cã au atins ceea ce numeau “punctul de la care nu mai existã cale de întoarcere”.
Mintea, independentã de creier?
Specialistii de la Unversitatea din Southampton n-au putut oferi vreo explicatie rationalã sau stiintificã pentru rezultatele lor, dar au reusit sã infirme teoriile savantilor sceptici, care puneau pe seama lipsei de oxigen viziunile celor ce trecuserã prin NDE. Nici unul dintre pacientii examinati de specialistii Universitãtii din Southampton nu fusese privat de oxigen în timpul stãrii de inconstientã.
Doctorul Sam Parnia, conducãtorul echipei de cercetãtori, se aratã convins cã mintea poate fi independentã de creier, cã acesta este doar suportul sãu material. “Creierul este necesar pentru ca mintea sã se poatã manifesta, oarecum în acelasi mod în care televizorul ia ceea ce este esential din undele transmise prin atmosferã, transformîndu-le în imagini si sunet”, a declarat doctorul Parnia. Intrigati de descoperirile fãcute în urma studiului, oamenii de stiintã de la Universitatea din Southampton au pus bazele unei organizatii, denumitã Horizon Research Foundation, care are ca scop cercetarea fenomenului NDE. Studiile în acest domeniu tind sã devinã din ce în ce mai frecvente, în primul rînd datoritã evolutiei tehnologiei ce permite salvarea a tot mai multi pacienti.
Reportaje despre rai si iad
Printre detaliile comune ale relatãrilor celor care au trecut prin NDE se aflã si revederea întregului fir al vietii. Cei “întorsi din moarte” povestesc cum au retrãit evenimente majore sau comune ale vietii pe care au dus-o, însotite de un soi de judecatã pe seama modului în care au trãit.
De obicei, fenomenele NDE sînt caracterizate de cei care trec prin ele drept plãcute si intense din punct de vedere emotional. Nu toate relatãrile se referã însã doar la lumini frumoase, bucurie de nedescris si usurare. O parte dintre cei care au povestit ce îsi aduc aminte dupã trecerea prin NDE relateazã experiente terifiante, cum ar fi cãderea neîntreruptã în neant sau chinurile la care au fost supusi de demoni si monstri. aceste povestiri au fost interpretate de multi ca fiind dovezi ale existentei raiului si iadului. Criteriile dupã care unii sînt trimisi într-o parte si altii în cealaltã au rãmas însã foarte greu de explicat, pentru cã cei ce au avut viziuni terifiante în timpul NDE nu-si pot explica ce au fãcut ca sã le merite.
Medicii separã “trecerea” de moartea cerebralã
“Cam toti vãd un tunel si luminã”. Doamna doctor Oana Marinescu de la sectia de neurochirurgie ATI ne-a explicat cã “în prezent, pe plan mondial, moartea cerebralã înseamnã o moarte ireversibilã. În aceste cazuri de revenire la viatã este vorba de comã profundã sau stare vegetativã, din care reusesc unii sã scape. Cam toti au aceleasi imagini. Un tu-nel care duce la o luminã orbitoare, dar majoritatea nu-si aduc aminte”.
“Nu existã scãpare din moartea cerebralã”. “Nu se poate vorbi efectiv despre revenire la viatã cînd este vorba de moarte cerebralã”, ne-a declarat dr.Ioana Grintescu, medic primar si sefa sectiei de Anestezie si Terapie Intensivã (ATI) a Spitalului de Urgentã din Bucuresti, spital care detine cea mai mare sectie ATI din tarã. “Putem vorbi despre anunite grade de comã, de stare vegetativã, dar în nici un caz de revenire dintr-o moarte cerebralã. În momentul în care creierul nu mai functioneazã, în maximum 5 minute încep sã moarã celulele nervoase, iar omul nu mai poate fi salvat niciodatã. Lucrez de 22 de ani în acestã profesie, dar niciodatã nu am vãzut un om sã-si revinã din moarte cerebralã. Restul sînt legende”, ne-a declarat dr.Grintescu.
“Multi nu-si mai amintesc ce s-a întîmplat cu ei”. Doctorul Liviu Tiganiuc, tot specialist în ATI a întîlnit astfel de cazuri. “Chiar luna trecutã am avut un caz, o femeie din Rîmnicu Vîlcea, în vîrstã de 40 de ani. Nu mai avea activitate cardiacã. A cãzut jos la servici. A fost resuscitatã si si-a revenit. Dacã nu se face resuscitarea în 3-5 minute, nu mai poti face nimic (...) Vreau sã vã spun cã din experienta mea de 8 ani în terapie intensivã, multi nu-si mai amintesc ce s-a întîmplat cu ei. Doar ce s-a întîmplat cu cîteva ore înainte de accident, în rest o mare patã albã”.(...) Toti de aici sîntem foarte credinciosi, pentru cã la mijloc este vorba despre Dumnezeu. Aici vin pacienti care nu mai au nici o sansã, iar destinul îsi spune cuvîntul. La terapie intensivã este ultima statie, ori mergi sus, adicã în spital, ori jos, la morgã.
“Tãrîmul celãlalt” a fost vizitat dus-întors si de romani
Un pensionar si-a lãsat ciroza “dincolo”
Un pensionar bucurestean a fost în ultimii ani subiectul unui sir de întîmplãri de-a dreptul incredibile pentru medicii care l-au tratat. Bolnav de cirozã hepaticã, Stefan Achim a fost internat în 1998 la Spitalul Fundeni, de unde însã medicii l-au externat la scurt timp, dîndu-i maximum sase luni de trãit. Anul acesta însã, bãrbatul si-a sãrbãtorit cea de a 72-a aniversare, sãnãtos tun. Mai mult, Achim sustine cã a trãit si experienta NDE, fiind convins cã doar în urma celor ce i s-au întîmplat cît timp creierul sãu încetase sã mai functioneze mai este acum în viatã.
“Abia mã externasem din spital si zãceam în pat, acasã”, îsi începe Achim povestirea. Pensionarul bucurestean spune cã era singur în camerã, cînd, dintr-odatã, lîngã el a apãrut o umbrã neagrã. “A apãrut apoi o luminã albã, frumoasã, cu un contur de fiintã umanã, care a alungat umbra si m-a luat de mînã. Am ajuns într-un tunel îngust, dar luminos. Pluteam prin el, iar senzatia care mã încerca este de nedescris. Mã simteam atît de bine, atît de fericit, atît de împlinit, cum nu mã mai simtisem vreodatã. Am ajuns apoi la o poartã, în fata cãreia lumina ce mã însotea mi-a spus: “Nu! E prea devreme. Întoarce-te înapoi!””povesteste Achim. Pensionarul spune cã s-a trezit imediat dupã ce i s-a spus sã se întoarcã. “Lîngã pat era sotia mea. Stãtea în genunchi si se ruga cu o lumînare aprinsã în mînã. Crezuse cã am murit”, spune pensionarul. Stefan Achim spune cã s-a ridicat din pat imediat dupã ce si-a revenit si de atunci a început sã se simtã mai bine. A început un tratament naturist cu ceaiuri si a tinut un regim alimentar sever, iar dupã aproape doi ani toate simptomele cirozei i-au dispãrut. “Acum nu mã mai tem de moarte”, încheie Achim.
“Mort” de bunãvoie în “Piramida lui Keops”
Informatician de meserie, brasoveanul Petre Bellu lucreazã în domeniul serviciilor funerare din 1990. Acum, el este proprietarul a trei magazine de pompe funebre din Brasov si al unui dric. Petre Bellu mãrturiseste cã a fost tot timpul convins cã, dupã moarte, doar corpul fizic trece în nefiintã. El s-a supus de bunãvoie unei experiente provocate, pentru a-si demonstra teoria. În anul 1981, în urma unui experiment intitulat ”Piramida lui Keops”, el a atins starea de moarte aparentã. El nu vrea sã dezvãluie în ce constã si cum se face acest experiment, deoarece îl considerã periculos.
În cele 5-10 minute ale experimentului, Petre Bellu a cãzut într-o stare asemãnãtoare cu somnul hipnotic si i s-a împãienjenit privirea. Cînd a intrat în NDE, antreprenorul de pompe funebre brasovean spune cã a vãzut cum alerga cu vitezã foarte mare printr-un tunel întunecat, la capãtul cãruia strãlucea o luminitã. În acelasi timp, povesteste Bellu, starea lui era una foarte placutã. Observînd cã nu îsi mai revine si cã temperatura corpului a scãzut foarte mult, tatãl lui, care îl supraveghea, a oprit experimentul si l-a reanimat. Petre Bellu isi aminteste cã trezirea a fost dureroasã, asemãnãtoare cu desteptarea, fãrã voie dintr-un vis frumos.
O dovadã cã sufletul e nemuritor
La iesirea din Spitalul de Urgentã ne-am întîlnit cu preotul Mihai Crãciunescu, care slujeste la Capela Sf. Gheorghe. Amabil, acesta ne-a oferit explicatia crestineascã. “Iesirea din moarte clinicã este o dovadã în plus cã sufletul este nemuritor. Trupul este din pãmînt si numai Dumnezeu hotãrãste cînd vrea sã ia viata unui om. Conform traditiei, sufletul se desparte dupã 3 zile de trup. Dupã mult timp a ajuns si stiinta la aceeasi pãrere”
n Cartea Tibetanã a Mortii. Un strãvechi manuscris care descrie la ce anume se poate astepta cineva dupã ce moare, Cartea Tibetanã a Mortii a fost scrisã de preoti Lama, care au pretins, în urma exercitiilor avansate de yoga, cã îsi amintesc ultima lor reîncarnare. Cartea spune cã în momentul mortii omul vede o luminã clarã, pe care o identificã cu simbolul Divinitãtii si vorbeste si de întîlnirea cu fiinte mistice, acestea fiind doar cîteva dintre asemãnãrile între descrierile din Cartea Tibetanã a Mortii si relatãrile celor ce au trecut prin NDE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu