Boli
Foarte putine studii s-au facut referitoare la bolile ce afecteaza tarantulele, iar tratamente sunt aproape inexistente. Din acest motiv trebuie respectate cu strictete toate conditiile de mediu necesare paianjenului.
1. Deshidratarea – este cea mai raspandita boala a tarantulelor crescute in captivitate.
Daca observati ca tarantula sta deasupra vasului cu apa sau chiar in el este un semn foarte clar ca mediul in care traieste este prea uscat. Acest lucru poate cauza ca la urmatoarea naparlire tarantula sa piarda un membru, sa se raneasca sau chiar sa moara.
Ridicati nivelul umiditatii din terariu stropind substratul si peretii acestuia cu cu apa, avand totodata grija ca vasul cu apa sa fie intotdeauna plin.
Daca tarantula este slabita si nu se poate misca singura, este necesar sa urmati urmatoarea procedura: asezati tarantula timp de o ora intr-un vas cu putina apa, astfel incat chelicerele si partea ventrala anterioara sa atinga direct apa sau asezata pe un servetel bine umezit. Este necesar ca acest lucru sa se faca cu maxima atentie pentru ca tarantula sa nu se innece. Procedura trebuie repetata odata la cateva zile pana cand animalul da semne ca si-a revenit.
2. Ranile – a 2-a problema a tarantulelor crescute in captivitate sunt ranile aparute pe corpul lor, in special ruperea membranei ce acopera abdomenul acestora, ca urmare a caderii de la inaltime. Exista cazuri cand ranirea a fost cauzata de muscaturile greierilor sau a soarecilor.
In cazul specimenelor mari pot aparea formatiuni sub forma unor hernii ca o consecinta a hranirii excesive si mentinerea lor pe un substrat dur.
Pentru a rezolva aceste probleme se poate acoperi rana cu un stat subtire de vaselina pentru a stopa curgerea hemolimfei si asezarea tarantulei intr-un recipient steril unde se va urmari progresul. In literatula de specialitate este recomandat ca rana sa fie pudrata cu faina si dupa aceea peste ea sa se aseaze o bucata de hartie igienica fina. Mai este recomandata si spray-erea ranii cu o solutie de antibiotic(neomicin). A NU se folosi iod sau alcool deoarece pot otravi tarantula.
3. Parazitii – atunci cand Tarantula este tinuta in conditii de umiditate ridicata si cu o ventilatie slaba pot aparea acei “paduchi” albi.
Acesti acarieni, desi inca nu s-a specificat daca sunt paraziti ce ataca tarantulele pot provoca probleme grave. Ei se pot aseza pe paianjen, cauzand stress. Ca rezultat al acestui stress tarantula nu va mai manca, organismul va slabi iar in final aceasta va muri. Totodata ei pot patrunde in caile respiratorii sau digestive ale tarantulei si sa cauzeze moartea acesteia.
In cazul aparitiei lor in terariu tarantula trebuie mutata imediat iar parazitii de pe corpul ei trebuiesc inlaturati cu un betisor cu vata.Aceasta procedura trebuia facuta cu foarte mare atentie deoarece stresseaza animalul, acesta devenind agitat, fiind dispus sa muste. Cand procedura a luat sfarsit tarantula se va aseza in tereriul gol, dupa ce acesta a fost dezinfectat.
Aceeasi actiune se va realiza si in cazul aparitiei viermilor, musculitelor sau a altor insecte.
Pentru a preveni aparitia parazitilor este necesara eliminarea din terariu a resturilor de mancare si a excrementelor, sa se realizeze o buna ventilatie a terariului si periodic substratul sa fie inlocuit.
Hranirea
Toate tarantulele sunt strict pradatori si consuma doar hrana de provenienta animala. Este cunoscut faptul ca in mediul lor natural tarantulele nu vaneaza decat animalele aflate in miscare, dar in captivitate s-a observat faptul ca atat exemplarele tinere cat si cele adulte ataca animalele aflate in repaus precum si segmente ale acestora cum ar fi carne de animale sau de peste. Cel mai important principiu al hranirii tarantulelor consta in posibilitatea oferirii unei diete cat mai variate care sa nu ii puna in pericol sanatatea. Frecventa meselor si dimensiunile hranei depind de varsta tarantulei. In cazul cresterii intensive a exemplarelor tinere se recomanda metoda hranirii continue, de exemplu imediat dupa ce tarantula a consumat hrana i se ofera din nou. Daca se adopta o asemenea strategie combinata cu pastrarea la o temperatura crescuta tarantulele tinere cresc repede si vizibil cu fiecare naparlire. Se recomanda hranirea tarantulelor de doua ori pe saptamana. Dimensiunile hranei nu trebuie sa depaseasca dimensiunile abdomenului. Pe de alta parte hranirea intensiva a adultilor accelereaza procesul de imbatranire. Se recomanda hranirea acestora de maximum 2-3 ori pe luna. Dieta tarantulelor aflate in captivitate este formata din: diferite specii de greieri, gandaci, viermi , lacuste, broaste, soparle mici, soareci nou-nascuti sau tineri. |
|
Exista de asemenea posibilitatea hranirii tarantulelor cu alte nevertebrate sau vertebrate din natura, dar prin acest mod se pot instala paraziti sau se pot depozita pesticide in terariu care pot determina moartea tarantulei. Se recomanda utilizarea acestei metode numai in cazuri de forta majora iar hrana trebuie colectata din zone nepoluate. Trebuie sa se ia in considerare faptul ca tarantulele tinere sunt capabile sa traiasca fara apa si mancare cateva saptamani iar exemplarele mature pot trai cateva luni in conditii similare. Tarantulele uriase precum Theraphosa blondi pot renunta hrana cu 2-3 luni inainte de naparlire si nu vor reancepe sa manance decat dupa 1-2 luni de la naparlire. In cazul unui exemplar de Grammostola rosea crescut in conditii naturale s-a constatat ca perioada de refuz al hranei si al apei a durat jumatate de an. Cateva sfaturi utile: - Nu incercati sa hraniti o tarantula imediat inainte si dupa naparlire! In acest caz o insecta activa (de exemplu un greiere) nu va fi devorata, ci va distruge cuticula tarantulei, cu consecince grave asupra sanatatii paianjenului care vor dainui pana la moartea acestuia. Incercati de asemenea sa nu il deranjati si cu atat mai putin sa-l luati in mana. - Este bine sa-i oferiti mancare tarantulei la cateva zile dupa naparlire, atunci cand exoscheletul aceasteia s-a intarit. - Indepartati din terariu hrana care nu a fost consumata. - Este de asemenea necesara mentinere igienei terariului si indepartarea tuturor resturilor organice (alimentare) dupa fiecare masa si a materiilor fecale. Dupa cum s-a mentionat anterior, apa este vitala pentru tarantule. Pentru cresterea tarantulelor se recomanda asezarea unui recipient cu apa in terariu la nivelul solului de o dimensiune potrivita, astfel incat tarantula sa aibe posibilitatea de a se sprijini cu picioarele de marginea opusa a recipientului in momentul in care orificiul bucal atinge suprafata apei. Se impune de asemenea schimbarea apei o data pe saptamana intrucat multe specii terestre arunca resturi de mancare precum si materii fecale in recipientul cu apa. Puii de tarantule si exemplarele tinere pot fi tinute fara recipiente cu apa fiind suficient umezirea regulata a substratului. |