Private file

Private file

Private file

Private file

Un baietel cu cancer la creier, vindecat dupa ce tatal lui i-a dat pe ascuns marijuana medicala

Un baietel cu cancer la creier, vindecat dupa ce tatal lui i-a dat pe ascuns marijuana medicala Incredibil dar adevarat...

Mc Hashoo

Asculta-ti melodia careia s-a facut un videoclip....unul nou pentru Mc Hashoo... http://www.youtube.com/watch?v=TbKpXRL3dKs&feature=channel_video_title

Bad news

Salutare...Oarecum din lipsa de idei pentru postari...o sa povestesc mai pe scurt ziua de azi care,a fost ok prima jumate de zi...ca dupa ora 13:30,unul din sefi ma cheama in birou pentru "a vorbii",iar cand am inchis usa dupa mine am primit o veste care m-a cam zguduit din toate incheieturile...si anume concediere din motive false.Vreau sa spun ca ura pe care o avea pentru acest sef(Carstoveanu Claudiu) a fost accentuata odata cu venirea vestii.Stiind prea bine situatia personalului a continuat sa inghita barfa spusa de altii spusa de niste lepre doar ca sa-i pupe pe sefi in cur.Pentru asta nu-l iert eu asa usor...mai devreme sau mai tarziu tot o sa-si aduca aminte de mine....cand o sa-i fac o  rana unde sa-i rasucesc cutitu si sa-i pun sare ca sa simta durere...Si o sa-si dea seama cand imi bag pula in tot cand vine vorba de mine in asemenea situatii.

YG Says L.A. Is 'Feeling' His New Single 'Patty Cake'

'It's a club banger, but it sounds different than 'Toot It and Boot It,' ' rookie rapper tells MTV News.
By Jayson Rodriguez

YG scored a big hit with "Toot It and Boot It" and found an even larger audience once 50 Cent and Snoop Dogg joined the Los Angeles native for the remix.

But the newly minted XXL cover star — he's joined by 10 other upstarts for the magazine's annual Freshman issue — intended to impress with much more than his breakout number. His track "Patty Cake" has been gaining air play.

"I got another song on the radio on [L.A.'s] Power 106. It's a club banger, but it sounds different than 'Toot It and Boot It,' " YG told MTV News. "I'm just waiting on the label to get behind it. Everybody in L.A. is feeling it.

"I got some songs. I got some hits," he added. "I just got to get my label behind me. I'm all the way on the West Coast. So they gotta feel it, they got to get the buzz. So I got to go through the same thing I did with 'Toot It and Boot It.' "

Currently, the inked-up rapper is working on his next mixtape, the forthcoming Just Re'd Up, featuring guest spots by Chris Brown, Tyga and Nipsey Hussle, among others, and hosted by DJ Ill Will and DJ Mustard.

Mustard doubles as YG's personal DJ and one of his producers; he helmed the boards for "Patty Cake."

With "Patty Cake," YG said he's trying to get the club cracking once again.

"To me, it's something the ladies and the dudes want to hear when they get in the club," he explained. " 'Cause it's gonna get the girls dancing. And that's what I like to see when I get in the club."

Are you excited for new music from YG? Let us know in the comments!

Michael Jakcson

Salutare din nou...astazi este o zi insorita de primavara-vara as putea spune....dar suntem abia la inceputul primaverii intr-o zi de vineri a lunii martie.Si ca tot sunt liber azi...am intrat putin pe net sa vad ce mai este nou si printre site'urile vizitate s-a numarat si Rottenu....care cred ca il cunoasteti aproape toti.Si tot uitandu-ma pe site,am descoperit un articol despre un artist care mi-a placut enorm de mult (ma refer la cariera muzicala,pe plan profesional mai exact).Mai jos va las articolul sa-l cititi si voi si sper sa nu va dezamageasca.

Michael Jackson

Michael Jackson is obviously, irrefutably, incontrovertibly insane. Several cages short of a puppy farm. Flying blind and solo into the Jungle of Bonkers. He is totally nuts, and we can prove it. The evidence is undeniable.

Now, before you reach for that "Back" button, let's make ourselves clear:

• It has nothing to do with the skin lightening or the endless plastic surgeries. That's definitely vain, and probably unhealthy, but not strictly psychotic. In case after case, Jackson has denied undergoing surgery, but that's his prerogative as well, although any half-awake moron can look at his various photographs side by side and see naturally-impossible changes in his visage and physique. Jackson appears to have decided years ago that he wanted to resemble the sarcophagus mask of Tutankhamen. That's fine by us. Let the man chip away at his facial bones. After all, they belong to him.
• Nor is there anything necessarily wrong with enjoying the company of young boys in one's bed, even if you're living under persistent accusations of being a pedophile. It's always hard for the man in the street to understand Michael Jackson's childhood and man-child demeanor he's always shown; maybe there's some rational explanation for all the stories and lawsuits. At the very least, a number of folks have gotten very personally rich by telling tales out of school (so to speak). Innocent until proven guilty, that's what we always say.
• And hey, you can't blame a guy for marrying a Scientologist. Lisa Marie Presley was cute. Well, kinda. And besides, she was Elvis' daughter. Famous people are always attracted to other famous people. Nobody knows why. Granted that absolutely disturbing kiss he laid on her in public (on national television, for goodness sakes) was probably a little over the top, but who can resist the power of love? Besides, the Presley-Jackson matchup blew the world away and showed that yes, all those horrible bizzare rumors and stories you read in rags like the Enquirer and Weekly World News? Some of them might be true. That's pretty priceless.
• And lots of people do dangerous things to their infant children. Although whereas most parental fuckups are on the order of feeding honey to their baby, Jackson's was dangling his kid over a fifth-floor balcony. Of course, he had a blanket over the baby's head to protect its identity, you know, to keep it safe. Oh well. What do you want? People make mistakes.

No, all that aside, we can confidently declare Michael Jackson nuts because of his guest appearance in episode 7F24 of The Simpsons. He voiced the character of an obese, caucasian mental patient claiming to be Michael Jackson. He answered to Jackson's name. He spoke, danced, sang, played music, and composed songs just like Jackson. And he was intimately familiar with the minutiae of Jackson's life. Not only is Michael Jackson in the episode, but the story is explicitly about him. The name "Michael Jackson" is spoken eight times during the course of the show.

Despite those facts, Jackson used a pseudonym, and a pathetic one at that. He was listed in the credits as "John Jay Smith." If Jackson entertained the notion for even a split second that anyone wouldn't recognize his voice, then he is clinically delusional and should be restrained. To the asylum with you, Jacko!

Also bear in mind Jackson's 3-D film for Disneyland, called Captain EO. What a piece of crap.

timeline

29 Aug 1958	Born Michael Joseph Jackson, Gary IN.
1978	Plays the Scarecrow in The Wiz.
1983	The Moonwalk first performed.
1985	Michael Jackson buys the publishing rights of over 100 Beatle songs to the tune of $47.5 million, outbidding the combined efforts of Paul McCartney and Yoko Ono. McCartney had recommeded to Jackson buying publishing rights as a wise business investment. McCartney has cursed Jackson (and probably himself) ever since.
12 Sep 1986	The film Captain EO, at a cost of $17M (one million dollars per minute), opens at Walt Disney World's EPCOT Center. Executive producer George Lucas, directed by Francis Ford Coppola.
Jan 1988	Autobiography, titled Moonwalk, released.
Feb 1990	Wins a Grammy award for Leave Me Alone, best video, short form.
Nov 1991	Video for Black or White released, wherein the King of Pop grabs his crotch, and smashes car windows. By this point in time the irony of the songtitle escapes no one; Jackson's skin is ghastly pallid, from skin lightening treatments.
Mar 1993	Boy Jordie Chandler "sleeping over" at Neverland on a frequent basis. Explains Jackson's former attorney, Bert Fields: "He never had a childhood. He is having one now. His buddies are 12-year-old kids. They have pillow fights and food fights."
1994	Civil case settled when boy Jordie Chandler is paid $20M.
26 May 1994	Married Elvis Presley's daughter, Lisa Marie Presley.
1996	Estimated income: $55M. Forbes
1996	"It's not just boys, and I've never invited just boys to come in my room. C'mon, that's just ridiculous... I have never invited anyone into my bed, ever. Children love me. I love them. They follow me. They want to be with me. But anybody can come in my bed. A child can come in my bed if they want." Prime Time Live.
1996	Father of boy Jordie Chandler files a civil suit for $60M claiming breach of contract, that Jackson discussed their case in public. The lawsuit is tossed in 1999.
14 Nov 1996	Married Debbie Rowe.
13 Feb 1997	Michael and Debbie's child, "Prince" Michael Joseph Jackson Jr., born.
3 Apr 1998	Paris Michael Katherine Jackson born, Spaulding Pain Medical Clinic, Beverly Hills.
1998	Steven Hoefflin performs nasal surgery on Michael Jackson. He now advises Jackson "against any further surgery."
Sep 2001	In a bizarre performance, Marlon Brando appears in sunglasses in a leather recliner onstage at Michael Jackson's 30th Anniversary Celebration in Madison Square Garden: "In any event while you're... wondering who that old fat fart is sitting there... I wanted you to realize that in that minute there were hundreds if not thousands of children hacked to death with a machete, beaten to death by their parents, got typhus and died of a disease." Brando examines his watch for a bit. "Hundreds of children have been hacked to death in the minute I've looked at my watch. Hundreds more were beaten. Don't chat! Think about what I'm saying. It could be you." Then the booing commences with great fervor.
6 Jul 2002	Accusing the music industry of cheating artists (a charge that is quite true), Jackson says of Tommy Mottola, head of Sony Music: "He's mean. He's a racist, and he's very, very, very devilish." On the same day, Jackson attended an anti-Sony rally in Manhattan. There, the crowd chanted "Down with Tommy Mottola".
10 Jul 2002	"Once I started breaking sales records -- I broke Elvis Presley's record, I broke The Beatles' record -- once I started doing that, overnight, they called me a freak, a homosexual, a child molester. They said I bleached my skin. They did everything they could to turn the public against me. It's a conspiracy." (AOL)
29 Aug 2002	Michael Jackson wins MTV's Artist of the Millennium award at the 2002 Video Music Awards. The only problem being, the award does not actually exist. His acceptance speech: "When I was a little boy in Indiana, if someone had told me that one day I'd be getting the Artist of the Millennium Award, I wouldn't have believed it." In reality, Britney Spears called Michael the "artist of the millennium" and handed the artist some kind of award-looking plaque thing. The confused Jackson put two and two together.
19 Nov 2002	Michael Jackson precariously dangles his child, Prince Michael Jackson II, outside a fourth-floor Adlon Hotel balcony window in Berlin. Video of this incident is seen everywhere, and nearly everyone found Jackson's behavior horrifying. The child has unknown parentage and an unknown birthdate, but is estimated to be six months old.
4 Dec 2002	Attempting to explain his lousy business acumen, Michael Jackson testifies in open court that "God blessed me with certain talents. I hate to use an analogy, but Walt Disney was creative but not good with business. His brother Roy handled the books."
Jan 2003	Sotheby's sues Michael Jackson after he renegs on a $1.3M bid on two paintings.
6 Oct 2003	Nobel authorities reveal the Michael Jackson has been nominated for the Nobel Peace Prize.
16 Nov 2003	In an interview with Louis Theroux, Michael Jackson's father Joe admits whipping the young Michael as a boy, making fine distinctions: "I whipped him with a switch and belt. I never beat him. You beat someone with a stick." Joe also asked that people stop referring to his son as Wacko. A magician, Majestik Magnificent, controls the interview with Joe and terminates it entirely, after Joe is asked whether Michael has a "boyfriend or girlfriend."
18 Nov 2003	Federal authorities raid Neverland over allegations made by a 12 year old boy (according to CourtTV reports.) Authorities issue arrest warrant for Jackson on multiple charges of child molestation.
19 Nov 2003	A press conference by the Santa Barbara Sheriff's Department gives new details: $3M bail; Jackson asked to surrender passport; three search warrants were served in Socal; negotiations ongoing with regards to Jackson's surrender; warrants allege "criminal misconduct on the part of Michael Jackson", namely, sexual contact with a boy under the age of 14. At the end of the conference, the DA recommends parents not allow their children to stay overnight at Neverland.
20 Nov 2003	Michael Jackson surrenders to authorities in Santa Barbara and does the perp walk. Mugshot taken, released on $3M bond. Michael returns to Las Vegas but has trouble because too many people are following him. Brother Jermaine calls episode a "modern day lynching."

Ceva nou

    Salut.Am revenit se pare dupa o pauza scurta.Este ora 22:49 ora Romaniei si stau in casa avand ceva treaba la computer...Acum 10-15 minute am vorbit cu un coleg de munca intrebandu-l cate ceva despre un forum,iar prima intrebare fiind despre cum pot sa creez un "topic nou".La locul de munca am avut o situatie obisnuita ca intr-o zi de munca,dar avand in vedere ca am primit ceva marfa azi maine voi avea o zi cam grea si as vrea sa treaca mai repede ca azi,ma pis pe ea de zi.Ce trebuie sa prestez eu in schimbul banilor?Pai sa vedem...pe cartea de munca scrie functia de...dar nu se rezuma doar la...pentru ca fac....si....,dar si...pentru niste bani de...tot cacatu'.Colectivul este numeros si caterincos,facand pauze pentru ceva frumos.Sefii...ca si la alte firme intalnesti aceeasi mentalitate...si anume munca multa pe bani putini...si de aceea imi vine uneori sa-mi bag pula in mortii lor...exceptand o anumita persoana cu functia de sef..."eu   gen" si catusi de putin respect gasesc si pentru o alta persoana...Clau.Cei ce ma cunost si stiu ce as vrea sa spun as avea o rugaminte sa-si dea cu parerea despre asta....

Baba Vanga

A existat o doamnă Baba Vanga din Bulgaria fără vedere care a făcut multe preziceri, a scris şi o carte, iar referitor la al treilea război mondial a spus doar atât "Fiţi cu ochii pe Siria!" şi că al treilea război mondial v-a pleca de la un conflict nesemnificativ. Deci al treilea război v-a pleca tot din zona arabilor dar nu din Libia. Din câte am auzit în Siria sunt cei mai mulţi oameni anticapitalism.



Baba Vanga a fost o clarvăzătoare oarbă din Bulgaria, care de-a lungul timpului a făcut predicţii pentru întreaga populaţie a Pământului, şi a fost considerată o vindecătoare cu plante.

Pentru anul 2011, Baba Vanga a anunţat că vor dispărea animalele şi vegetaţia din emisfera nordică, în urma unor precipitaţii nucleare.

„Ca rezultat al căderilor de precipitaţii nucleare din nordul emisferei, vor dispărea animalele şi vegetaţia”, a prezis Baba Vanga pentru anul 2011.

Dacă ne gândim la accidentele nucleare din Japonia din ultima perioadă s-ar putea să se ajungă la asemenea consecinţe.

Alte predicţii ale clarvăzătoarei

2014- Majoritatea oamenilor vor suferi de cancer de piele sau alte boli ale pielii ( o consecinţă a războiului chimic)

2016- Europa va rămâne aproape goală

2023- Se va produce o mică schimbare a orbitei Pământului

2033- Gheţarii polari se topesc, iar nivelul oceanelor va creşte

2043- Economia mondială va prospera. În Europa, Islamul va conduce

2046- Orice organ va putea fi clonat

2088- Va apărea o nouă boală- îmbătrânirea în doar câteva secunde

2097- Îmbătrânirea rapidă va fi înfrântă

2100- Un soare artificial va ilumina partea întunecată a Pământului

2111- Oamenii vor deveni roboţi vii

2291- Soarele se va răci şi se vor face încercări de reaprindere

2296- Explozie solară puternică, se va schimba forţa gravitaţională, sateliţi vor începe să cadă din spaţiu

2304- Secretele Lunii vor fi descoperite

Momente vesele cu animale

Plictiseala

Este ora 00:07 pentru ca atat arata ceasul de la computer.Am trecut deja de ziua de miercuri care a fost oarecum de cacat(profesional vorbind)...iar acum urmeaza joi si vineri in care voi sta acasa pentru ca mai exista si concediu de odihna,nepunand la socoteala weekendul,care obligatoriu il am liber,macar cu atat sa ne alegem si noi din toata treaba asta,avand in vedere de legile care vor sa le bage in vigoare domnii din parlament,escrocii pulii mele.Ei nu stiu decat sa ne fure,dar nu numai ei,parerea mea.Sunt multi care o fac si nu ma mai mira faptul ca in Romania totul merge atat de prost si tot mai multi vor sa plece din tara,pacat de astia batrani care vor murii de foame cu zilele...sunt neajutorati si nimeni nu ii ia in considerare.As avea o revolutie pentru cei care sunt PRO,cu toate ca stiu ca nu ar interesa pe nimeni si nu ma pot face auzit,dar macar fac public;ar trebui sa ne ridicam sa facem ceva pentru noi macar,ganditi-va ca avem o viata inainte care nu trebuie ratata...Daca vreti sa se schimbe ceva in tara noastra,Tara Romaneasca,hai sa-i cutremuram sa simta ca totusi Romania are un popor care poate sa "mute muntii din loc".Daca stam si inghitim toate porcariile nu se va rezolva nimic,parerea mea.Daca crezi ca ai avea puterea sa mi te alaturi lasa-mi un comentariu,sau ai putea sa ma contactezi pe mess la id: racu1986 .Cand citesti acest mesaj,te rog fa un efort,macar,sa dam un semnal de alarma si sa ne dam cu parerile fiecare,sa-si spuna fiecare opinia,si de ce nu....poate reusim cumva sa facem ceva...Va astept cu comentarii,propuneri etc,este tarziu,ora 00:20....aici inchei postarea,sau cum ati vrea s-o numiti.

Regia vazuta prin ochii unui gandac de bucatarie

Univers. Calea Lactee. De la Soare, a treia la dreapta. Pamant. Tara o gasesti usor; se-aud manele si e acoperita de coji de seminte. Romania. Anul 2006. Luna februarie. Ziua a saptea (cand nu mai e nimic de facut). Este ora [12:01] si 34 de secunde. Un cersetor care isi permite sa se imbete in fiecare seara doarme zambind pe un calorifer intr-un hol si vorbeste in somn. In aceeasi secunda, un tanar se intoarce acasa si isi cumpara cu ultimii 50.000 o shaorma, desi stie ca va regreta apoi ca nu si-a luat o bere. Altundeva, exact la aceeasi ora, o fata care altfel nu suporta alcoolul trage o dusca sa prinda curaj sa intre in baie in camin. Tot atunci, un pescarus de moda veche incearca sa prinda peste in Dambovita in timp ce toti prietenii lui cotrobaie in imensele gramezi de gunoi. Suntem in Regie.

Iar eu sunt Rocky. De la cockroach. La noi, gandacii de bucatarie, Rocky e un nume comun. Am auzit ca s-a facut si un film cu numele asta. De fapt, eu sunt Rocky 3. Pentru ca am 256 de frati, iar mama nu a stiut atatea nume… Stau in Regie de cand ma stiu. In anii nostri – 21; in anii vostri – vreo 3 saptamani. Am schimbat sistemul de masurare a timpului pentru ca multi gandaci aveau caderi nervoase pentru ca li se parea ca traiesc prea putin. Acum macar putem sa fredonam „am doar optispe ani” si „ca la 20 de ani” fara sa ne simtim prost. Ascultam multa muzica prin camine. Eu sunt fan Omul cu sobolani si Parazitii. Nu stiu de ce, dar pur si simplu ma regasesc in muzica lor.

Acum insa ne-am mutat intr-o camera unde se asculta numai manele. Cu toate insistentele mele, mama nu vrea sa plecam. Zice ca noua ne face bine multa mizerie. Inainte stateam la doi rockeri, dar multi dintre fratii mei au murit de foame. Am mai ramas vreo 200 (asa a aproximat mama, ca era prea ocupata cu mutatul sa se apuce sa ne numere). Ne-am gandit de multe ori ca traim rau si c-ar trebui sa ne mutam din Regie, dar aici ne simtim ca acasa… Avem prieteni in toate caminele si, lucru invatat de la studenti, facem chefuri in fiecare seara. Regia e un loc unic, zic eu, desi n-am calatorit prea mult. Aici oamenii se culca dimineata la 5 si se trezesc la pranz de patru ori pe saptamana. In rest nu dorm deloc. Studentii mananca la cantina (ca si noi, de altfel, cand iesim sa mancam in oras), dar cateodata mai sar peste mese. Niciodata insa peste beri. Regula de aur a studentului din Regie este „de bere se gasesc intotdeauna bani”. Asta nu e tocmai bine pentru noi. In ciuda parerii proaste si prejudecatilor care exista in ceea ce ne priveste, sa stiti ca gandacii de bucatarie nu beau, nu fumeaza si nu fac sex neprotejat. In locuri deschise, unde putem fi calcati, adica… Se intampla sa mai iesim si pe coridor, pentru ca multi studenti gatesc afara, la usa. Mancarea e cam fierbinte, dar ne-am obisnuit. Chiar ne amuzam copios cand se mai mira câte unul „Oau, ce repede a scazut mancarea!” Insa viata de camin nu e tot timpul roz pentru un gandac.

„Deratizare” e un cuvant care ne da fiori. Noroc ca ne-am obisnuit cu toate tipurile de otrava. Doar ne-am obisnuit noi cu zacusca, ce naiba… A, si mai nou au aparut niste impostori care vin, chipurile, sa deratizeze camerele, cu o sticla cu apa si detergent. V-ati prins, suntem pe mana cu ei! Simbioza, daca vreti. Ei iau 50.000 pe camera, iar noi facem pe mortii o ora – doua, apoi nu ne mai deranjeaza nimeni cateva saptamani. Daca vor sa disparem pentru cateva zile, ne-am inteles cu ei sa puna lapte si ciocolata în sticla. Mancam pe saturate si plecam intr-o excursie, dupa care revenim. Mergem prin oras. Apropo, Regia e paradisul cluburilor ieftine. Cred ca sunt mai putine cosuri de gunoi în Regie decat cluburi. Ceea ce nu pare sa deranjeze pe nimeni, iar pe noi cu atat mai putin. E mai usor s-ajungi la resturi daca sunt aruncate pe strada. In ultima vreme insa, in unele camine din Regie e prea multa mizerie chiar si pentru noi. Ca sa nu mai vorbesc de igrasie… Chiar am auzit doi studenti vorbind „ba, avem igrasie, dar macar nu avem gandaci”. Pai normal…cum cred ei ca putem sta in mirosul ala?! Am inceput sa ne mutam in caminele de la strada, cele cateva renovate. Nu de alta, dar mai vin cateodata in vizita prietenii nostri din centru si ne e cam rusine sa-i primim in conditiile alea.

Aseara ne-am uitat toata familia, impreuna cu locatarii camerei, la „A bug’s life”, la calculator. Nu mi s-a parut ca aia ar fi avut cine stie ce viata. Daca vrea vreun regizor sa vada ce inseamna cu adevarat o viata fericita de gandac, sa vina in Regie!

O piesa

           Salutare si bine v-am gasit dragii mei...E ora 01:31,ca atat arata ceasul asta al meu...duminica dimineata si eu n-am somn.Si tot cautand pe net niste melodii am nimerit undeva pe un site 2 piese care mi-au placut foarte mult...una dintre ele provenind de pe mixtape'ul Sunete din Sub.Sol volumu 1 mixat de DJ HASH si se numeste In fata mortii apartinand celor 2 rapp'eri El Nino si Mutu.

SUNETE DIN SUB.SOL MIXTAPE

MARIJUANA

Prezentare generală a ciclului de viaţă al marijuanei

Marijuana este o plantă anuală; ea îşi termină un ciclu de viaţă într-un singur sezon, iar seminţele vor avea grijă de viitorul plantei.

În mediu natural, seminţele germinează odată cu căldura şi cu ploile de primăvară care creează condiţii favorabile pentru un nou sezon şi un nou ciclu de viaţă. Prima pereche de frunze care apare pe lăstar are marginile întregi (margini fine) şi a fost parte din embrionul conţinut în sămânţă. Apariţia celei de-a doua perechi marchează începerea stadiului de răsad. Frunzele răsadului diferă de cele ale embrionului în sensul că au margini serate (sau margini dinţate) şi sunt mai mari. Primele frunze au, de regulă, o singură foliolă sub forma unui vârf de suliţă. Începând cu următoarea pereche de frunze, fiecare frunză este mai mare şi este compusă din trei foliole. S-a observat faptul că frunzele se dezvoltă după un tipar: fiecare nouă pereche de frunze este mai mare şi fiecare frunză este compusă din mai multe foliole, până când frunzele ating dimensiunea maximă şi numărul de foliole care compun o frunză ajunge, de obicei, la 9 sau 11 (deşi s-au observat chiar şi 19 foliole pe o frunză de aproximativ 45 de cm).

Stadiul de răsad durează între 4 şi 6 săptămâni. Urmează apoi creşterea vegetativă (ciclul de mijloc al vieţii plantei). Aceasta este perioada de maximă creştere, timp în care apar ramuri şi planta ia forma specifică. După alte câteva săptămâni, perechi de frunze care creşteau în sens opus (filotaxie opusă) încep să fie dispuse în trepte de-a lungul vârfului tulpinii (filotaxie alternantă), un semn care arată că planta se află la debutul maturităţii sexuale.

Marijuana este o plantă monosexuată, ceea ce înseamnă că florile masculine şi cele feminine cresc pe plante diferite şi că fiecare plantă este fie de gen feminin, fie de gen masculin. În timpul etapei de preînflorire (o perioadă de 2 săptămâni înainte de înflorire), planta trece printr-o fază de repaus; creşterea rapidă se încetineşte pentru ca planta să se poată pregăti pentru dezvoltarea florilor.

 Pe scurt, planta de sex masculin produce flori cu polen, iar cea de sex feminin flori cu seminţe. Acestea din urmă sunt plantele preferate pentru marijuana deoarece ciorchinele de flori (muguri) sunt mai potente şi produc o marijuana de mai bună calitate decât plantele de sex masculin. Cunoscuţii „muguri” de iarbă ce se comercializează sunt, de fapt, o colecţie de sute de flori ale plantei de marijuana de sex feminin care se formează în mase numite „ciorchine” sau „mănunchiuri”[1].

Odată ce plantele de sex masculin produc polen şi cele de sex feminin produc seminţe mature, ambele plante mor. Acest lucru pune capăt unei generaţii, dar lumina artificială permite alterarea multor aspecte din viaţa plantei prin modificarea, în cunoştinţă de cauză, a proceselor de dezvoltare a plantei şi prin manipularea ciclului ei normal de viaţă. Veţi învăţa aceste tehnici în capitolele următoare. De altfel, este posibil să se cultive o singură plantă timp de câţiva ani sau clonele sale pe toată durata vieţii cultivatorului.

MARIJUANA

Înaintea cultivării

Marijuana este o plantă foarte rezistentă, care creşte foarte repede şi care supravieţuieşte căldurii extreme, îngheţurilor uşoare, secetelor şi inundaţiilor. Există puţine boli care afectează în mod puternic marijuna, iar insectele şi animalele au, în general, un impact redus asupra creşterii şi productivităţii plantei, odată ce aceasta a depăşit stadiul vulnerabil de răsad. Totuşi, o plantă care abia a supravieţuit nu este utilă cultivatorului. Scopul său este acela de a cultiva plante sănătoase, puternice şi mature.

Fiecare sămânţă are un anumit potenţial de creştere, de dezvoltare maximă şi o anumită potenţă. Dat fiind potenţialul seminţelor, mediul determină apoi mărimea şi potenţa reale ale plantei. Într-un mediu ideal, unele varietăţi de marijuana cresc dintr-un germen până la o înălţime de 5,48 m în numai 6 luni şi produc aproximativ 2,26 kg de muguri.

În interior, rareori există destul spaţiu sau destulă lumină pentru a susţine o creştere atât de rapidă. În consecinţă, plantele de interior sunt mult mai mici, uneori având o înălţime de sub 1 m sau uşor peste (0,91 m sau 1,20 m). Acestea produc aproape aproximativ 14 grame de muguri, deşi se pot cultiva cu uşurinţă, şi chiar sunt cultivate, în interior, plante mult mai mari.

MARIJUANA

            Introducere în cultivarea Canabisului Scurt istoric


Din punct de vedere legal, marijuana este alcătuită din frunzele şi florile uscate ale plantei Cannabis sativa. Canabisul este una dintre cele mai vechi şi mai importante plante cultivate de-a lungul istoriei. Acesta a fost cultivat timp de cel puţin 6000 de ani. În special în China, trecerea de la vânătorul-culegător din epoca pietrei la agricultorul primitiv care pune bazele aşezărilor umane s-a datorat parţial şi faptului că oamenii au putut cultiva Cannabis, creând astfel numeroase produse din această plantă cu o gamă largă de întrebuinţări.

            Din tulpina plantei de Cannabis se produce fibra de cânepă, foarte lungă şi rezistentă, folosită pentru a confecţiona frânghii, plase de pescuit, pânză şi hârtie cu o durabilitate renumită. Se presupune că locuitorii Chinei din epoca pietrei şi-au înlocuit îmbrăcămintea făcută din blană de animale cu una din fibră de cânepă. Confecţionarea hainelor de cânepă s-a dezvoltat ca urmare a producerii plaselor de pescuit din fibre tot mai fine. Cea mai veche hârtie, descoperită în mormintele din provincia Shensi (China) şi având peste 2100 de ani, este făcută din fibre de cânepă. Hârtia din fibre de cânepă este apreciată pentru longevitatea ei şi pentru rezistenţa la rupere. În prezent, se mai produc din fibre de cânepă unele Biblii în ediţii de lux, unele cărţi rare şi manuscrise precum şi unele bancnote.

            Frunzele şi florile de canabis uscate constituie marijuana, dar şi ele au fost folosite, împreună cu rădăcina, în prepararea a numeroase medicamente. Cea mai veche carte de farmacologie (l’ên-ts’ao Ching), scrisă cu 4000 de ani în urmă în China, prescrie preparate pe bază de marijuana pentru tratamentul malariei, a bolii Beri-Beri, a constipaţiei, a durerilor reumatice, a lipsei de concentrare şi a „bolilor femeieşti” (probabil dureri menstruale). Timp de milenii, tămăduitorii şi medicii din toată lumea au folosit marijuana pentru diferite dureri uşoare până la sfârşitul secolului al XIX-lea când marijuana a început să fie înlocuită cu aspirina. Legea privind Taxa Marijuana promulgată în 1937 (1937 Marijuana Tax Act) a determinat, de fapt, scoaterea în afara legii a marijuanei şi a eliminat posibilitatea de a mai prescrie marijuna în scopuri medicale în Statele Unite.

 

Seminţele de cannabis au fost, timp de mii de ani, un aliment de larg consum – unul dintre vechile „grânare” ale Chinei – până când au fost înlocuite acum 2000 de ani de noile grâne, de altfel, mult mai plăcute la gust. Seminţele de cannabis sunt cultivate şi la oră actuală în URSS[1], Chile şi alte câteva ţări ca hrană pentru animale şi păsări, dar mai ales pentru uleiul seminţelor. Odată extras din seminţe, uleiul de cannabis este similar uleiului de in şi poate fi folosit în calitate de combustibil şi lubrifiant, dar şi la fabricarea vopselelor şi a lacurilor.

În mod firesc, această plantă folositoare a fost dusă din Asia în toată lumea civilizată. Cultivarea cannabisului s-a răspândit rapid către vest şi în timpul romanilor era crescut în aproape toate ţările europene. Europenii cultivau cannabisul şi pentru a fi utilizat în medicină, dar mai ales pentru fibrele sale din care se confecţiona frânghie, pânză şi hârtie. În Asia şi Africa de vest, se prefera obţinerea marijuanei în locul fibrei de cânepă şi se fuma în ritualuri şi pentru plăcere.

Pelerinii care au venit din Anglia în 1632 au adus sămînţa de cânepă pentru a face frânghie şi pânză ţesută de casă. Fibra de cânepă era atât de importantă pentru marina britanică - pentru velatura navelor - încât coloniştilor li se acordau bonificaţii pentru a cultiva cânepa; în unele state coloniştii plăteau penalităţi dacă nu plantau cânepă. Industria cânepei s-a dezvoltat atât de mult încât în timpul Războiului Civil, creşterea cânepei ocupa locul doi, după bumbac, în cadrul industriilor agricole din Sud.

Cannabisul creşte acum aproape peste tot în lume, de la Cercul Polar până la Ecuator, de la nivelul mării până la peste 2000 de metri în Himalaya. De fapt, este planta cea mai larg răspândită dintre plantele cultivate, ceea ce atestă atât tenacitatea şi adaptabilitatea plantei cât şi utilitatea ei, versatilitatea şi valoarea economică.

Spre deosebire de multe alte plante cultivate, cannabisul nu şi-a pierdut abilitatea de a supravieţui fără ajutor uman. Ori de câte ori condiţiile ecologice permit, cannabisul „evadează” din area cultivată, creşte spontan producând plante „sălbatice”. Cannabisul buruienos creşte în America, excepţie făcând zonele aride şi muntoase din vest şi sud-est. Cel mai bine creşte pe „cureaua porumbului”, în centrul ţării. Aici se găsesc rămăşiţele fermelor de cânepă plantată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial pentru a face faţă unei lipse de frînghie din timpul războiului.

O plantă atât de adaptabilă, adusă într-o varietate de medii şi apoi crescută pentru a fi utilizată în confecţionarea de produse din tulpină, seminţe, frunze sau flori, a evoluat în diferite ecotipuri şi varietăţi cultivate. Aceste varietăţi ale plantei s-au adaptat la condiţii locale de cultivare şi sunt potrivite pentru scopul pentru care au fost aduse. Iată de ce există o diversitate foarte mare în cadrul unei singure specii, Cannabis sativa.

Varietăţile de cânepă cu fibra lungă provin din plante înalte, cu tulpina dreaptă. Varietăţile de seminţe produc o cantitate mare de seminţe pe plante stufoase sau produc seminţe mari, bogate în ulei. Plantele buruienoase sunt robuste, pot trăi cu puţină apă sau nutrienţi şi dezvoltă seminţe mici care germinează numai în condiţiile potrivite. Mult mai importante pentru cititorii acestei cărţi sunt varietăţile de marijuana, care diferă în ceea ce priveşte mărimea şi productivitatea, culoarea seminţelor şi a florilor, momentul înfloritului, gusturile şi miresmele şi, mai ales, în ceea ce priveşte potenţa.

Pentru majoritatea plantelor, potenţa (cât de puternică sau psihoactivă este marijuana) este un factor genetic. Potenţa unei plante este moştenită de la mamă (purtătoarea de seminţe) şi de la tată (polenizatorul). Cultivatorii de marijuana ar trebui să planteze seminţe din marijuana din care au fumat şi care le place deoarece marijuana din aceste seminţe o să fie similară în potenţă cu cea a „părinţilor”. Scopul cultivatorilor de marijuana este să aleagă seminţe potente şi să se îngrijească ca acestea să se dezvolte sănătos şi complet, până ajung la stadiul maturităţii. Natura şi planta vor avea grijă de restul.

Sven Hassel

Sven Hassel:„Mă bucură vânzările din România“

  Scriitorul danez a fost încântat să afle că romanul său, „Gestapo“, a fost vândut, împreună cu ziarul „Adevărul“, în 250.000 de exemplare.Sven Hassel a scris 14 cărţi despre întâmplările prin care a trecut în război alături de Porta, Micuţul, Legionarul şi Bătrânul.

  

  

     Cautand pe internet anumite chestii,am descoperit un interviu intre Vlad Nichita si Sven Hassel.Mai era publicat faptu ca volumele celebrului autor au fost traduse în 17 limbi şi au fost vândute în peste 52 de milioane de exemplare, în 50 de ţări,dar cred ca orice iubitor de publicatiile acestui scriitor stie acest lucru.Si ca tot am adus vorba de acel interviu,am placerea sa-l fac public si aici pentru a vedea si dumneavoastra(cine nu a vizualiat inca)comentariile facute de Sven Hassel la intrebarile adresate de Vlad Nichita la adresa autorului.

    Interviu:

    Vlad Nichita: Să ne aşteptăm la încă o carte semnată Sven Hassel?

Sven Hassel: Din păcate, nu. Am 92 de ani. La vârsta aceasta nu mai scriu. Am scris totuşi o treime, poate chiar jumătate din romanul cu numărul 15, care ar trebui să se numească „Splendida înfrângere“. Este despre bătălia pentru Berlin. Poate fiul meu o va publica într-o zi.

Vlad Nichita: Care sunt scriitorii care vă plac şi care sunt titlurile preferate din literatură?

Sven Hassel: Jaroslav Hašek, fără îndoială. De asemenea, Erich Maria Remarque. Astfel, „Peripeţiile bravului soldat Svejk“ şi „Nimic nou pe frontul de Vest“ sunt cărţile preferate. Ambele sunt din Primul Război Mondial, le-am citit când eram tânăr, dar le-aş reciti oricând. Şi îmi devin cu atât mai dragi, cu cât citesc mai multe cărţi noi.
„Cea mai gravă rană am avut-o în timpul bătăliei pentru Orel”

V.N. : Care dintre cărţile pe care le-aţi scos este cea mai potrivită pentru un film? Ce actor v-ar plăcea să vă interpreteze?

S.H. : „Blindatele morţii“ a fost filmat în anii ‘80, dar nu mi-a plăcut. Nu cred că au reuşit să surprindă esenţa cărţilor mele. Cred că doar unul sau doar câteva capitole dintre cărţile mele pot fi transpuse într-un film. Cel mai mult contează să fie înţeles mesajul meu despre război, personajele şi combinaţia foarte importantă dintre oroare şi umor. Cineva să interpreteze rolul meu? Nu ştiu. Poate Tim Robbins sau Jon Voight, dar cu 30 sau 40 de ani mai tineri.

V.N. : Aţi văzut multe de-a lungul vieţii. Care este cel mai bun deceniu din ultimul secol şi de ce?

S.H. :Deceniul în care a căzut Zidul Berlinului. Acel moment a reprezentat cu adevărat sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Deabia atunci Europa a fost unită în spiritul păcii.

V.N. : Aţi fost rănit de opt ori. Care a fost cea mai gravă rană şi cum s-a întâmplat?
 S.V. : Am fost rănit la Harkov, în timpul bătăliei pentru Orel, când am pierdut cu adevărat războiul. O asistentă rusoaică m-a ajutat şi doar datorită ei am reuşit să supravieţuiesc atunci.

V.N. : Ce mai ştiţi despre camarazii dumneavoastră de război?

S.H. : Julius Heide s-a înrolat mai întâi în Armata Roşie şi apoi în DDR Volksarmee, armata RDG-ului. Micuţul şi Legionarul s-au înscris în Legiunea Străină şi au luptat pentru Franţa în Indochina şi Algeria. Sunt singurul care a mai supravieţuit până acum.

V.N. : Ce v-au spus despre cărţile pe care le-aţi scos?

S.H. : M-am întâlnit cu Micuţul şi Legionarul în anii ’50. Micuţul nu a citit o carte în viaţa lui, iar Legionarul nu comenta niciodată despre nimic. Oricum, la acea vreme doar „Legiunea blestemaţilor“ şi „Blindatele morţii“ fuseseră publicate, în daneză şi engleză.

V.N. : După război, aţi fost închis în lagăre ruseşti, americane, engleze şi daneze. În care aţi fost tratat cel mai bine?

S.H. : Fără îndoială că eu şi ceilalţi am fost trataţi cel mai bine sau, mai bine zis, mai puţin rău, de englezi. S-au purtat dur, dar corect.
„Şi acum am coşmaruri din timpul războiului“

V.N. : Mai sunteţi bântuit de ororile războiului?

S.H. : La cei 92 de ani ai mei încă mă trezesc în plină noapte, atunci când reuşesc să dorm, din cauza coşmarurilor din timpul războiului. Încă pot vedea infanteria rusească atacând. Bănuiesc că nimeni nu poate scăpa de aceste imagini. Războiul este încă foarte prezent în mintea mea. Întrebaţi-mi familia sau prietenii. Sunt sătui să mă audă vorbind despre războiul meu.

V.N. : Unde aţi văzut cele mai îngrozitoare lucruri, în timpul războiului?

S.H. : La Stalingrad. În fabricile Octombrie Roşu.

V.N. : Credeţi că lumea poate exista fără război, sau ura şi violenţa sunt în natura noastră?

S.H. : Mi-e teamă că războaie vor fi mereu din cauza naturii umane, a religiei şi a naţionalismului... Ca întotdeauna. Două motive principale pentru răul din lume. Păcat că nu învăţăm niciodată. Totuşi, în Europa, datorită Uniunii Europene, suntem mai feriţi.

V.N. : Cât din cărţile pe care le-aţi publicat este realitate?

S.H. : Cărţile mele se bazează pe ce-am văzut şi am trăit în război, pe propriile experienţe, precum şi pe ceea ce mi-au spus camarazii.

V.N. : Este important pentru o carte despre război să fie autobiografică?

S.H. : Da, pentru că altfel este o carte documentară, istorică, cu multe date, dar fără elementul uman. Când citeşti despre zeci de mii de soldaţi ucişi pe câmpul de luptă, nu eşti afectat la fel de puternic cum eşti în faţa unei descrieri a unei răni de glonţ în piciorul tău.

V.N. : Credeţi că, dacă nu aţi fi trecut prin război, aţi fi putut să scrieţi cărţi de succes?

S.H. : În niciun caz. Este foarte dificil sau chiar imposibil să descrii ororile războiului, dacă nu le-ai trăit.
„Armele prezentului sunt mai devastatoare“

V.N. : Există persoane care vă acuză că aţi inventat întâmplările povestite. De ce credeţi că vă atacă aceşti oameni?

S.H. : Chiar nu-mi pasă. La fel s-a zis şi despre Remarque, că nu a fost niciodată pe front. Totuşi, rămâne în urma lui cea mai bună poveste de război scrisă vreodată. Cred că în spatele acestor persoane există invidie, frustrare şi motive politice, deoarece cărţile mele nu glorifică soldatul german, sau niciun alt soldat, de fapt. Un soldat pe front luptă să supravieţuiască, nu pentru pământul sacru, conducător sau religie.

V.N. : Războaie oribile, precum cel de-al Doilea Război Mondial, mai pot avea loc?

S.H. : Situaţia e puţin diferită în aceste zile, pentru că armele sunt mai devastatoare. Vreau să sper că am învăţat ceva din trecut. Dar...

V.N. : Aţi menţionat în cărţi că aţi fost în România, în timpul războiului. Ce vă amintiţi din acea perioadă?

S.H. : Când am fost în România, războiul era un mult mai liniştit prin comparaţie cu altele. Aşa că ne-a plăcut în România. Acolo şi-a câştigat Porta jobenul său galben.

V.N. : Românii sunt îndrăgostiţi de cărţile pe care le-aţi publicat. Aveţi un mesaj pentru ei?

S.H. : Sunt foarte fericit să aud despre succesul cărţilor mele în România. Îmi amintesc că am fost la Stalingrad împreună cu trupe române şi că românii erau camarazi foarte buni. Dar, ca şi noi, se simţeau folosiţi.
 

Îmi amintesc că am fost la Stalingrad împreună cu trupe române şi că românii erau camarazi foarte buni.
Sven Hassel,
scriitor
 

Am 92 de ani. La vârsta aceasta nu mai scriu. Am scris totuşi o treime, poate chiar jumătate din romanul cu numărul 15, care ar trebui să se numească „Splendida înfrângere“. Este despre bătălia pentru Berlin. Poate fiul meu o va publica într-o zi.
Sven Hassel,
scriitor
Scrisoare de la Sven Hassel

Iată o scrisoare pe care autorul danez stabilit în Barcelona le-a trimis-o cititorilor ziarului „Adevărul“ la 25 mai 2009.
„Dragi cititori români,
Mă simt foarte fericit şi vă sunt recunoscător că, în România, cărţile mele sunt atât de populare.
Vă mulţumesc foarte mult
Cu cele mai bune urări,
Sven Hassel“.

Cea mai proaspătă informaţie publicată pe site-ul personal, www.svenhassel.net arată că scriitorul este extaziat de vânzările din România ale romanului „Gestapo“, care a fost distribuit, împreună cu ziarul „Adevărul“, în colecţia „100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă“. Sven Hassel a aflat că în România ziarul „Adevărul“ a vândut cartea sa într-un tiraj de 250.000 de exemplare. „Este absolut incredibil!“, scrie Sven Hassel pe site-ul personal. Volumul s-a aflat în topul celor mai vândute şi la standul Editurii Adevărul din cadrul Târgului de Carte Bookfest, încheiat duminică, 21 iunie.
52 de milioane de exemplare vândute în toată lumea

Scriitorul danez a publicat 14 romane, „Legiunea Blestemaţilor“, „Blindatele Morţii“, „Camarazi de Război“, „Batalion de Marş“, „Gestapo“, „Monte Cassino“, „Lichidaţi Parisul“, „General SS“, „Imperiul Iadului“, „Moarte şi Viscol“, „Drum Sângeros către Moarte“, „Curtea Marţială“, „Închisoarea O.G.P.U.“ şi „Comisarul“. Acestea au fost traduse în 17 limbi şi publicate în peste 50 de ţări. În Marea Britanie, scriitorul a vândut 15 milioane de exemplare, iar în lume, peste 52 de milioane.
Marinar, soldat, prizonier şi scriitor
Sven Hassel (în tancul din spate) şi Bătrânul (în tancul din faţă) , la antrenament in Paderborn

Sven Hassel s-a născut în 1917, la Fredensborg, un mic sat din Danemarca, într-o familie de muncitori simpli. La 14 ani, Sven s-a îmbarcat pe o navă de comerţ ca mus. A efectuat serviciul militar în 1936 şi, în anul următor, din cauza şomajului din Danemarca, s-a înrolat ca voluntar în armata germană. Iniţial, a servit în Regimentul 2 de Cavalerie şi, apoi, în regimentele de Panzere 11 şi 27. A luptat pe toate fronturile cu excepţia Africii de Nord.

Între 1945 şi 1949, a fost prizonier de război în lagăre ruseşti, americane, franceze, engleze şi daneze. În acest timp, Sven a scris prima sa carte, „Legiunea Blestemaţilor“, care a fost publicată în Danemarca, în 1953. Este singurul roman danez care, de atunci, s-a fost vândut încontinuu.Sven Hassel s-a însurat în 1951 cu Dorthe Jensen şi are un fiu, Michael, născut în 1952. Din 1964, locuieşte în Barcelona, şi şi-a petrecut timpul, în general, citind şi călătorind.

 

     

    

Sven Hassel

                             


Răspunsuri la câteva din cele mai puse întrebări despre Sven Hassel şi site-ul Porta's Kitchen:

1. Mai este Sven Hassel încă în viaţă? Da. La momentul scrierii, Sven Hassel trăieşte în oraşul Barcelona, Spania.
   
2. Vor mai apărea noi cărţi ale lui Sven Hassel? În ultimele interviuri, (din 1997 şi 1999) Sven Hassel a declarat că scrie o nouă carte, intitulată probabil "Glorioasa înfrângere", bazată pe evenimentele legate de încercarea de asasinare a lui Grofaz (Adolf Hitler) din anul 1944. În orice caz, dă de înţeles că îmbătrâneşte şi nu mai scrie foarte repede.
   
3. Ai văzut site-ul lui Erik Haaest? Bineînţeles. Citeşte întrebarea următoare.
   
4. Este Sven Hassel un mincinos? Sunt întâmplările povestite de el adevărate? Există numeroase situaţii în grupurile de ştiri şi forumurile de discuţii de pe Internet care îl "demască" pe Sven Hassel, numindu-l "mincinos". Oricum, uneori e dificil să ştii exact ceea ce vor ei sa demaşte - romanele sau reclamaţiile autorului.
   
   
   • Romanele sunt evident ficţionale, scrise excepţional luate ca atare. Sven Hassel însuşi a spus multe(deşi el susţine că sunt bazate pe fapte reale). Întreaga idee de "regiment disciplinar de tancuri" e ciudată, dar este o şansă situaţională strălucită. Mă refer la ideea de trupe de elită, dar anti-naziste. De ce oamenii trebuie sa "sară" dincolo de întâmplări si să susţină că sunt minciuni mă depăşeşte. Sunt romane - un număr mare de povestiri înlănţuite în modul cel mai distractiv şi, deopotrivă, cel mai şocant.
   • Ajungem acum la biografia lui Sven Hassel şi la revendicările sale, care sunt ceva mai greu de apărat. De mult timp, cam de la începutul anilor '70, un jurnalist danez, pe nume Erik Haaest a muncit din greu ca să dezvăluie "adevărul" despre Sven Hassel. Cartea lui a fost tradusă parţial în engleză şi pusă pe un site. Pot exista adevăruri şi neadevăruri deopotrivă în biografia oficială şi în versiunea lui Erik Haaest. Eu am senzaţia că Sven Hassel a construit o legendă unică în jurul său şi al camarazilor săi şi că va fi foarte greu să se nege această legendă. În plus, versiunea lui Haaest este scrisă într-un stil de tabloid, atât de isteric, că a ajuns ea însăşi la nivelul unei glume. Cum va suna următoarea "demascare"!!?? Oamenii, însă, vor continua să citeze din declaraţiile lui pe Internet, oricând vor avea ocazia.
5. Personajele chiar au existat? Sven Hassel a suşţinut în nenumărate rânduri că personajele sale chiar au existat. De asemenea, ne-a declarat în interviul din 1999 că deţine fotografii ale camarazilor săi. Cei mai mulţi dintre ei au murit in război, dar a dezvăluit că Micuţul şi Legionarul au supravieţuit şi au intrat, respectiv reintrat în Legiunea Straină, că Heide se pare că a devenit general în Armata Est-Germana (!) şi că despre Gregor se spune că a devenit un om de afaceri foarte bogat în parteneriat cu un sergent american. Mă rog, nu ştiu, dar este o poveste frumoasă.
   
6. De unde pot face rost de carţile lui Sven Hassel? Seria de romane ale lui Sven Hassel în limba engleză a fost scoasă din editare de mai mult de un deceniu. Cei mai mulţi dintre noi le-au procurat din diverse anticariate sau "magazine de caritate", deşi se pare că sunt din ce in ce mai greu de găsit la ora actuală. Sunt o serie de vânzători de cărţi pe Internet, care s-au "specializat" pe cărţile lui Sven Hassel, datorită cererii mari.
   
7. De unde pot face rost de ecranizările cărţilor? Filmul "Frontul terorii" (Titlul original: "Wheels of Terror"), ecranizare după "Blindatele morţii", cu Bruce Davison în rolul lui Joseph Porta(!), a fost de asemenea şters. Mi-am găsit copia video acum câţiva ani printr-un comerciant care dădea anunţuri în revista Empire. Nu am reuşit să găsesc filmul pe web până acum. Atenţie la faptul că există încă un film cu acest nume - "Wheels of Terror" - (cu o maşină "posedată" sau ceva de genul ăsta), care este disponibil pe web. Nu îl confundaţi cu cel al lui Sven Hassel (deşi probabil că este mult mai bun decât ecranizarea mai sus menţionată...)
   
8. Cum a venit vorba de Porta's Kitchen? Nimeni nu m-a mai întrebat asta, dar sunt sigur că sunt mulţi care ar fi vrut. Când am început să folosesc Internetul, în 1996, am descoperit site-uri detaliate despre toate domeniile care mă interesau, mai puţin pentru Sven Hassel. Singura pagină web în acea perioadă era a lui Risto din Finlanda şi era abia la început. Vezi (aşa arătau site-urile pe vremea aceea). Aşa că ne-am pus în comun cunoştinţele şi resursele, iar Risto a venit cu numele de "Porta's Kitchen" (bucătăria lui Porta), pentru că el planificase ca o parte din site să fie dedicată clasicelor reţete ale Herr Maestrului-Bucătar Porta. Imediat ce site-ul a fost pus pe Geocities, emailurile au început sa apară, iar cantitatea informaţiilor schimbate să crească. Au urmat apoi pozele scanate ale copertelor cărţilor, iar site-ul se extinde în continuare, ceea ce nu poate fi decât bine...
   
9. Dar despre Mailing List? Mailing List-ul lui Sven Hassel a fost pregătit în 1997 şi este la ora actuală "găzduit" de e-grupuri (acum preluat de Yahoo!, bineînţeles). E vorba de discuţii. O grămadă de mesaje - nimic mai mult. Cam ca în război, presupun. Dacă ai intrat în listă şi n-ai primit nici un mesaj, nu îţi face probleme. Într-o zi vei găsi o mulţime! Între timp, poţi oricând să citeşti arhivele. Înscrie-te acum!
   
10. Mai sunt şi alte site-uri despre Sven Hassel? Mai sunt câteva, dar am "furat" mult din conţinutul lor (copertele cărţilor etc.), aşa că Porta's Kitchen e o adevărată compilare a celorlalte site-uri locale mai mici. Numai site-ul lui Erik Haaest a avut foarte multe informaţii originale (şi un pic senzaţionale), dar se pare că a fost scos de pe Internet de curând (probabil de Geocities). Dacă dai peste un site bun referitor la Sven Hassel, mă anunţi, nu-i aşa?

Sven Hassel

Sven Hassel, (n. 19 aprilie 1917), este un fost soldat danez, care a devenit autorul unor romane (pseudo-autobiografice) bazate pe experiența sa de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial.

Biografie

Sven Hassel (numele său adevărat Sven Pedersen) s-a născut pe 19 aprilie 1917, la Fredensborg, în Danemarca, într-o familie de oameni simpli, muncitori. La varsta de 14 ani a intrat in marina comerciala ca "baiat de cabina" pana in 1936. In 1937 Hassel s-a mutat in Germania pentru a se inrola ca voluntar in armata. Într-un interviu în 1990,el a spus , "Germania s-a întâmplat să fie mai aproape decât Anglia, m-am dus la un birou de recrutare Wehrmacht-ului pentru a ma înscrie, dar nu a fost la fel de ușor cum am crezut. Numai cetățenii germani puteau sa se inroleze. După șase luni de încearcare, al șaptelea regiment de cavalerie, m-a acceptat în cele din urmă, cu condiția de a deveni cetatean german."

Un an mai târziu, el a încercat să scape. "... Am fost pur și simplu epuizat. Nu m-am întors la unitatea mea, după o scurta plecare.Au numit-o dezertare. Am fost transferat la Sonderabteilung, o unitate penală condus de criminali și disidenți."

El a servit Regimentul 2 de Cavalerie și mai târziu regimentele 11 și 27 Panzer (a 6-a Panzer Division). Sven a luptat pe toate fronturile, cu excepția Africii de Nord și a fost rănit de mai multe ori. In cele din urma el a ajuns la gradul de locotenent și a primit o clasa Crucea de Fier 1 si 2. El s-a predat trupelor sovietice de la Berlin în 1945 si și-a petrecut anii următori în diverse lagăre de prizonieri. El a început să scrie prima sa carte, Legiunea Blestematilor.

Sven a fost eliberat în 1949,iar in 1951 s-a casatorit cu Dorthe Jensen. El a plecat sa lucreze intr-o fabrica de masini, dar sotia lui l-a incurajat, sa continue, sa scrie despre experientele sale din razboi. Prima lui carte "Legiunea blestematilor" a fost publicata in 1953. În 1957 Sven Hassel suferit un atac de o boală, luata în timpul războiului și a fost paralizat timp de doi ani. După recuperare, el a început să scrie mai multe cărți. În 1964 s-a mutat la Barcelona, unde inca mai traieste. În total, el a publicat paisprezece romane, care au fost traduse în optsprezece limbi . În 1987, a fost facut un film "The Misfit Brigade" dupa cartea sa "Blindatele mortii" (Wheels of Terror).

Cărțile lui Sven

Cartile lui Sven Hassel sunt scrise într-o manieră deosebită, la persoana I, în care cititorul are parte din plin de ororile războiului alături de umorul (câteodată macabru) al personajelor. În afara de Sven, cartile includ personaje reale ca Alfred Kalb, "legionarul" (ex-membru al Legiunii straine franceze); Wolfgang Creutzfeldt, un gigant de un om pe nume ironic "Micutul" ; subtil hoț Joseph Porta; vechiul sergent Willie Beier, "Batranul" ; Julius Heide, un fost ofițer SS și un fanatic nazist, Barcelona Blom, un veteran de ambele părți ale războiului civil spaniol; Bucatarul Mecanic Wolf, și Sergent Hoffman, un subofiterul tipic german al perioadei NCO.

Acestea servesc pe cele mai multe fronturi din nordul Finlandei, frontul rusesc (de mai multe ori), Italia (Monte Cassino), Grecia (Drum sangeros catre moarte), in Balcani, precum și Normandia (Lichidatie Parisul) în timpul invadarii Normandiei. Multe sectiunii din cărți se bazează în jurul pre-vieții războiului, atât civile și militare, sau in jurul faptele lor (mai ales care implică beție și criminalitatea mărunte). Cărțile aparute mai târziu sunt considerate mai puțin realiste decât cele anterioare, cu personajele implicate în activitati penale în spatele liniilor inamice. Cu toate că violența este la fel de intens ca și romanele anterioare, unele de cărți, cum ar fi Commisarul, Executarea și Inchisoarea OGPU datorează mai mult pentru imaginația activă a autorului.

Cu toate că imaginile descrise sunt extrem de „vii" (pe cât se poate numi viu un decor plin de moarte), scriitorul urmărește prin aceasta, nu a construi o nouă înfățișare a soldatului german, ci mai degrabă un reportaj de dincolo de ușa (capacul) sicriului, în așa fel încât cititorul să nu își dorească participarea într-un război, ci acapararea sa în universul virtual al epocii naziste.

Fanii lui Sven Hassel

Cititorii lui Sven Hassel s-au răspândit în multe țări. Deși popularitatea romanele sale atins punctul culminant în anii 1970 și începutul anilor 1980, apariția pe Internet a stârnit un interes nou și o oportunitate pentru fanii mai în vârstă să facă schimb de puncte de vedere.

Munca

• Legiunea blestemaților (De fordømtes Legion) - 1953
• Blindatele morții (Døden på Larvefødder De fordømtes Legion) - 1958
• Camarazi de front (Frontkammerater) - 1960
• Batalion de marș (Marchbataillon) - 1962
• Gestapo (Gestapo) - 1963
• Monte Cassino (Monte Cassino) - 1963
• Lichidați Parisul (Likvidér Paris) - 1967
• General SS (SS-Generalen) - 1969
• Imperiul iadului (Kommando Reichsführer Himmler) - 1971
• Moarte și viscol (Jeg saa dem dö) - 1976
• Drum sîngeros către moarte (Glemt af Gud) - 1977
• Curtea marțială (Krigsret) - 1979
• Inchisoarea OGPU (GPU-Fængslet) - 1981
• Comisarul (The Commissar) - 1985

Ursus

Se pare ca JavaScript-ul este dezactivat in browser-ul dumneavoastra. Va rugam sa il activati pentru a avea o functionalitate completa a sistemului. Citeste mai mult

                                       

Economic 

Ursus "exista" la Cluj Napoca din 1878! VEZI care este istoria celui mai mare brand creat in judetul Cluj

Fabrica de bere Ursus a fost fondata in 1878, in Manastur, pe locul in care functioneaza si acum. Numele unitatati era simplu "Fabrica de Bere Cluj", dar in 1927 a fost schimbat. Acum, dupa 132 de ani, sud africanii de la Sab Miller ii inchid portile.

Din 1927, Fabrica de Bere din Cluj a purtat numele nou infiintatei intreprinderi "Fabricile de Bere Unite din Cluj si Turda Ursus SA", iar in perioada nationalizarii, in anul 1948, Ursus a primit denumirea "Fabrica de Bere Inainte - Cluj".

Istoria moderna a brandului clujean s-a intersectat cu magnatii de la South African Breweries (SAB), care au cumparat fabrica in 1995, iar mai apoi au acaparat si brandul de bere Timisoreana. In anii 2000, a luat fiinta Compania de Bere Romania (CBR), care avea peste 1.000 de angajati si detinea fabricile de bere din ClujTimisoara si Buzau.

Ursus Breweries a fost noul nume al operatiilor SABMiller din Romania, care detine fabrici in Cluj Napoca, Timisoara, Buzau, Brasov si Azuga. Capacitatea de productie este de 6,8 milioane hectolitri si peste 1.500 angajati. Napoca,